Voinicul care a eliberat Soarele
Un mit povestește cum Soarele a coborât pe
Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în
palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și
veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără
Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa
fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la
luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a
ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara,
oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului
după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până
când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au
răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește
memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie.
Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul
tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Lupta Primăverii cu Iarna
Conform unui mit care circulă în Republica
Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea
pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub
zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte
zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat
vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a
acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza
mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând
peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar
culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu