Daca doriti sa va faceti propriile martisoare, aveti nevoie de cateva elemente de baza:
- snururi alb-rosii
- cartonase
- cutiute
- ambalaje de celofan
- diverse pandantive, brose, flori uscate etc
Mai multe accesorii pentru martisoare puteti gasi pe www.atelierdehandmade.ro
Sarbatoarea martisorului
duminică, 3 februarie 2013
Martisoare lucrate manual
Vreti sa oferiti un martisor deosebit? Puteti alege din multitudinea de martisoare lucrate manual de artizani. Din ceramica, din lemn, din hartie, pictate sau modelate, martisoarele handmade vor fi mereu un cadou surprinzator. Martisoarele din imagine pot fi cumparate de pe unicats.wordpress.com
Martisoare unicat |
Mituri ale Mărțișorului
Voinicul care a eliberat Soarele
Un mit povestește cum Soarele a coborât pe
Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în
palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și
veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără
Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa
fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la
luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a
ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara,
oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului
după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până
când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au
răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește
memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie.
Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul
tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Lupta Primăverii cu Iarna
Conform unui mit care circulă în Republica
Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea
pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub
zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte
zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat
vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a
acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza
mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând
peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar
culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
Sarbatoarea martisorului in trecut
Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute
exact, dar prezența sa atât români cât și la bulgari (sub numele de Martenița)
este considerată ca fiind datorată substratului comun Daco-Tracic, anterior
romanizării la primii și slavizării la ultimii.
Se mai consideră deasemenea că sărbătoarea mărțișorului
a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a
primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al
fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile
mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost
sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Cercetări arheologice efectuate în România, la
Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de
acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu
erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară
într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian
presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur
sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului.
Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui
martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea
primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau
mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș.
Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)